Experiment nereușit

Măi hai să fim serioși acum și să ne așezăm frumușel pe scăunele rînd rînd ordonat așa ca pe vremea grădinițelor comuniste,fiți rezonabili un pic și nu mai rînjiți iar băiuețeii din spate ia să nu mai tragă fetițele de codițe că trebuie să vă spun o treabă tare alb neagră așa.Că sunt o pustnică o sălbatică și că locuiesc într-o lume a mea cu granițe proprii și reguli după cum am mai spus undeva.Adică ăsta e rezultatul final și în puține cuvinte rezumat de doamna cu sîni ascuțiți ce mi l-a scuipat în față după ce a trebuit să fac vizita obligatorie la cabinetul de psihologie plătit de primărie și trimisă de domnii de la muzeu.Ha,așa îmi venea să-i înțep eu sutienul după vorbele astea!Am încercat eu să-i expic doamnei ascuțite că nu e vina mea că nu am prieteni,e așa de când m-am născut,m-am învățat cu treaba asta odată cu înțărcatul.Când eram mică nimeni nu se juca cu mine că eram negricioasă și bolfoasă și extrem de urîtă,după aia au apărut pistruii după care la adolescență coșurile și anemia,după care am descoperit pisicile și m-am bucurat nespus că ele nu îmi fac întrebări tîmpite și mă ling pe unde apucă pentru un castron de cronțănele și o mîngîiere.Și apoi nu mă plictisesc eu deloc,am acasă un motan și un bărbat mai copil decît mine și motanul la un loc,există mereu vase de spălat și letiere de curățat,nu am eu timp de prietenii,de ieșiri în societate unde musai să îmi schimb hainele în fiecare seară,să gîndesc de o sută de ori înainte de a scoate o vorbă și oricum unde nu mă simt eu,nu e ăla loc pentru mine.Dar doamna ascuțită a scris cu roșu acolo pe foaie că nu e loc de muncă potrivit pentru mine unde sunt mai mulți oameni așa că a trebuit să ies în societate cu o prietenă împrumutată de dumneai,să beau cafea din ceașcă albă de porțelan și să nu care cumva să uit să ridic degețelul ăla mic de la mîna dreapta după fiecare ridicare de ceșcuță de pe farfurie,după fiecare sorbitură.Să socializez,să vorbesc despre mine,să confesez unei necunoscute ce îmi place,ce nu îmi place,ce țeluri și ce vise am eu.Am rezistat temeinic la fiecare probă și la fiecare despărțire mă simțeam un supererou.Dar mie așa mult îmi place să ies singurică din casă,cu Agatha mea în poșetă,îmbrăcată cu ce apuc,să mă așez mereu pe scăunelul de la masa a treia de pe partea dreaptă de pe terasa Salvini,să-mi împart brioșa cu porumbeii ce se așează pe măsuță,să mă scufund în rîndurile alea atît de perfecte și să rîd ascuns cînd mă gîdilă mustățile lui Poirot!Doamna prietenă împrumutată nu încetinea să vorbească,naiba știe ce hodorogea ea acolo că eu îmi închideam ochii invizibil să nu mă vadă ea și mă visam detectivă liber profesionistă.Zicea prietena împrumutată că ar fi bine să îmi fac măcar o prietenă cu care să ies,să ne invităm reciproc la prînz,să mă căsătoresc și să îmi creez un nucleu familiar.Mai zicea ea că nu există lucru mai frumos cînd te întorci acasă după o zi de muncă decît să vezi papuci papucei înșirați la ușă și gălăgie.Aici eu am început să mă rățoiesc,nu am mai putut înghiți și am și uitat să ridic degețelul mic de la mîna dreaptă ușor în sus.Cucoană,dacă există ceva ce chiar nu suport apoi aia e gălăgia!Am făcut două mii de kilometri cu un autocar jegos ca să găsesc locușorul ăsta și matale vii cu din astea?!Apăi mie nu îmi place să aud gălăgie,nici să văd papuci papucei înșirați prin toată casa și nici nucleu nu-s în stare să fac că-s neîndemînatică și nu-mi iese nimica bun din mînuțele mele.Și nici prietenă nu pot să-mi fac că-s mai ciudățică,eu fumez în preajma lor și lor le dăunează,mă suportă toate nu mai mult preț de un minut.Așaa,treaba asta a durat o săptămînă.Socializarea nu a avut loc.Doamna ascuțită a scris acolo cu roșu într-un chenar dreptunghiular ”inaptă pentru locuri de muncă în grup”.Eu am zîmbit politicos,m-am ridicat elegant de pe fotoliul de pluș,mi-am luat hîrțoaga cu rezultatul final și m-am dus în oraș să caut hrană pentru pisici obeze.