După

Mai e un pic și sărbătoresc opt ani de exil.În tot timpul ăsta am observat că sunt singura ființă din cartier care merge în garaj,ia scara sub braț,ajunge în casă și începe să șteargă geamurile,vitrina,plasele de țânțari,lustrele,dă jos perdelele,le spală,le întinde,le calcă și le pune înapoi.Nu am văzut pe nimeni implicat în astfel de activități,chiar au fost zile când mă trezeam cu noaptea în cap,ieșeam pe balcon și stăteam la pândă.Nimic de nimic,maxim întindeau rufe,atât.Aseară în timp ce așteptam liftul cu încă vreo două vecine le-am auzit sporăvăind cum își lăudau fiecare camerierile,adică doamnele alea care vin la domiciliu și îți fac treaba neplăcută în schimbul banilor,vreo 8-9 euro pe oră.Ahaa,există o explicație!Mi-am zis că într-o zi o să chem și eu o fătucă acasă să o pun să-mi spele podelele,obloanele,geamurile,să șteargă praful și așa mai departe.Dar numai gândul să o privesc cum gospodărește în timp ce eu stau tolănită pe divan cu luleaua în mână mă umple de groază și de alte chestii sinistre,așa că nici vorbă.

Aici de Paști nu se colorează ouă,nu se spune Hristos a înviat,nu se fac cozonaci,sarmale,pască,nu se face casa lună și nici măcar nu merg toți la biserică.Obișnuiam să merg cu soacră-mea în fiecare an de Paște și Crăciun la biserica din cartierul ei.Veneau toți cu un coșuleț cu ouă acoperit cu o broboadă,nu înțelegea nimeni ce vorbea preotul bătrăn și surd și bâlbâit,așteptau toți să le stropească coșulețele după care se cărau acasă mulțumiți de parcă ar fi făcut nu știu ce mare faptă.Mai era și un frig îngrozitor în biserica aia așa că am renunțat la obiceiul ăsta.E o tristețe covârșitoare aici când vin sărbătorile.De aproape opt ani eu nu zic Hristos a înviat decât familiei mele,sunt singura ființă ce se spetește apretând perdele și frâmântând aluaturi de pască și nu știu cum se face că în perioadele tip Paște sau Crăciun îmi vine să îmi bag picioarele în țara asta și să plec undeva departe,cum ar fi Madagascar unde sunt multe animăluțe și sunt sigură că m-aș înțelege mult mai bine cu ele.Și nu m-aș mai simți singură,da,mai ales asta.

Săptămâna viitoare vine nenea meșteru cu ușă nouă blindată și parasolar pentru terasă.Eu o să îmi așez șezlongul în fața măsuței pe care o să stea laptopul,în dreapta pachetu cu țigări și scrumiera,în dreapta cana cu cafea iar pe picioare cuibărit o să-mi stea motanul.Și să vezi atuncea viață,cu ușă blindată și parasolar o să mă doară la bască de hoți și de sărbători.Sau de geamuri nespălate.