Căile Ferate Române

Când călătoream cu trenul îmi plăcea mult să mă așez într-un compartiment cât mai populat,în special cu bătrâni.Îmi plăcea să ascult poveștile lor de odinioară,cum era lumea pe atunci și cum își dădeau cu părerea despre prezent.Astăzi când mă urc într-un tren mă rog să nu fie nimeni în compartiment iar când din păcate intră cineva și începe să vorbească,devin arici pe loc.

Trenul se urnește greu și parcă nu e nici o diferență între el și un melc inșeuat.Sunt singură în compartiment,îmi scot Splendorul din geantă și mă cufund tot mai adânc în ceea ce citesc.Îmi las valiza jos întinsă la picioarele mele,mi le întind deasupra ei și mi-e tare bine.Aș vrea să mă ridic să merg în capătul culoarului să fumez o țigară dar ceva mă ține pe loc.Renunț și ațipesc.

Apa de ploaie se prelinge șiroaie pe fereastra trenului.Mă simt mohorâtă,întunecată și plictisită precum mocanii de la munte.Alături se aude răsunanând Morandi pe telefonul cuiva.Îmi amintesc că ploaia în Toscana e altfel,mă-mpingea afară și porneam fără umbrelă simțind stropii de pe pinii din aleea din parc pe unde treceam cum îmi cădeau pe pleoape și nu mă deranja deloc.Îmi mai amintesc că și de câte ori ieșeam din casă pe astfel de vreme mergeam întotdeauna să îmi cumpăr țigări și mă întorceam înapoi.De fiecare dată în drumul meu întâlneam o pisică flocoasă în fața farmaciei iar pe alee aceeași bătrână cu cățelul ei parcă și mai bătrân.Când ajung în fața ușii îmi șterg și îmi șterg la infinit picioarele de preșul de la intrare.Cred că îi tare nasol să te naști în altă viață și să fii preș.

Mai e un pic și mă întorc de unde am venit,port cu mine fotografii imaginare cum ar fi cea a unei fetițe cu părul lung și căpșorul aplecat ușor într-o parte,cu celularul strâns la piept și care mă aștepta undeva la gura unei stații de metrou.O altă fotografie e tot cu fetița de la metrou ce stă pe un scăunel cu un motan alb în brațe,îi vorbește mult și cu rost,ca de la egal la egal si el o înțelege perfect.Mai am loc în desaga cu fotografii imaginare și de una cu un băiețel extrem de educat ce se apleacă asupra unei fetițe cu pielea diafană și o sărută pe creștet.Mai am fotografii și cu pisici albe,negre și tărcate.Parcă-mi pare rău că plec.

Mă decid să merg să fumez o țigară.Pe la jumătatea țigării,trenul se oprește în gară la Orăștie și încep să mă irit,singurul gând ce-l am e de a nu intra cineva în compartimentul meu.Nu termin țigara,mă întorc în grabă și găsesc compartimentul gol,așa cum îl lăsasem.Încep să respir.

Adorm.Visez că sunt iar mică și mănânc căpșuni cu smântână.În timp ce stau aplecată deasupra castronului mama îmi împletește codițe.Mă trezesc și simt un iz de oaie.Odată am dormit cu o oaie în șură la bunici.Trebuia să fete și eu eram curioasă ce se întâmplă.La un moment dat eu și cu fratemeu ne băgam grăunțe în nas găsite într-un sac.După ce mi-am băgat câte patru grăunțe în fiecare nară nu mai reușeam să le suflu înapoi și mama m-a dus la dispecerat la Hudești.Pe geamul trenului nu se mai zărește nimic,e întuneric beznă.

E trecut de opt seara,trenul se bălăngăie pe șine și parcă pare să repete într-una te duc-te aduc,te duc-te aduc.Pe tavan pâlpâie un neon chior.Cred că o să mănânc un sandviș cu șnițel.Mi-e frică să merg să fumez.

Trimit un mesaj unei prietene față de care mă simt cam vinovată.Îi scriu că am s-o sun mai peste două ceasuri când trenul o să oprească la Cluj și o să zăbovească mai mult.Trebuie s-o sun și pe mama să îi spun să-mi facă mâine orez cu urzici,îmi place la nebunie.

Începe să plouă tot mai puternic.Sunt în gară la Teiuș și văd atât pe partea dreaptă cât și pe cea stângă trenuri cu două etaje.Mereu mi-am dorit să mă sui în așa ceva și să merg așa la ghici.Poate dacă nu aveam valiza aia mare cu mine mă încumetam să las acceleratul de Timișoara și să sar în ăla cocoțat.Nici bine nu pornește trenul și apare un controlor nou cerând biletul.Îl caut peste tot,răvășesc geanta,îmi întorc buzunarele paltonului pe dos,nimic.Încep să mă impacientez,mă fac toate culorile și mă apucă toate căldurile.Mai să îmi trag o palmă peste frunte,uitasem că-mi pusesem biletul ca semn de carte la Splendor.Iar mă sună mama.

La Cluj vreau să cobor să respir și să o sun pe prietena cu pricina.Încă nu ajung la scări și telefonul sună.E ea.Afară plouă și e frig de-mi tremură bărbia peste gulerul hainei.Are vocea caldă,mă liniștește.În timp ce vorbesc cu ea fumez L&M albastru și lung,imi aduc și mai mult aminte de ea.

Când ajung la locul meu găsesc compartimentul plin.Nu am să înțeleg niciodată de ce la Cluj se aglomerează mereu.Rezist zece minute lângă o bătrână cu bondiță de lână de oaie.Un domn îmi acațără valiza sus și eu merg în căutarea altui compartiment.Găsesc unul cu trei oameni,e cel mai gol se pare din tot vagonul.

La doișpe jumate noaptea rămân numai cu un domn în compartiment,ceilalți doi au coborât la Ilva Mică.Merge și el la Suceava.Încerc să adorm,el sforăie îngrozitor.Mă duc să fumez lângă baie.Apare un băiat de vreo doăj de ani și îmi zice că o să-mi țină companie la țigară.Ne aprindem amândoi țigările și îi zic nu te supăra,nu ai tu cum să îmi ții companie că eu fumez L&M albastru și lung și automat se termină mai târziu ca a ta,deci rămân singură.

Când ajung în gară la Ițcani e încă întuneric și mai frig.Cobor jos pe peron,sunt deshidratată.Am auzit că stăm juma de oră,pornesc înspre chioșc să iau apă.Aud în spatele meu pe cineva care deschise geamul și îi urlă mecanicului:”Șăfuuu,cât stăm aicia?Am timp să bieu o cafe?” Și răspunsul:”Da,brie!Că se-mparte trenu în două ș-o jumati mergi la Botoșani șî una la Suciava”.Sunt intrată oficial în Statele Unite Ale Moldovei.Pornim spre Burdujeni după vreo patruzeci de minute.

Ajung în stație la Orizont pe la șase dimineața,oamenii deja se mișcă pe străzi,orașul s-a trezit de mult.Oprește o mașină lângă mine fără să îi fac eu semn să se oprească,sunt trei băieți toți până-n treij de ani.Înăuntru e cald,se aud cântecele vechi de la Flacăra și blondu de lângă mine îmi oferă un pahar de plastic cu vin fiert.Mă încălzesc pe dată,mă recunosc cu ăla de lângă șofer,mi-a fost coleg în generală.E însurat și are doi copii.Am cântat până aproape de Dorohoi Treceți batalioane române Carpații,într-o pauză de schimb de cd l-am auzit pe Boc spunând că bugetarii își vor primi înapoi toți banii și m-au dus până în fața blocului neacceptând nici un ban.

13 ore de tren?Un fleac!