A doua leapsa:saraca viata mea

A doua leapsa soseste,ciudat,din partea primei persoane careia i-am dat si eu la randul meu o leapsa, Ihrielle.Trebuie sa ma autobiografiez,sa-mi astern viata pe hartie cum ar veni.Asa ca am facut sedinta cu toti anii mei si i-am rugat sa scormoneasca prin trecut si sa ma faca sa ma intorc inapoi incetisor in timp.
Tin minte ca m-am nascut undeva pe la inceputul lui noiembrie,era prima zi de ninsoare din an.Cel putin asa mi-au povestit parintii mei.Tatal meu a fost cumplit deranjat la auzul vestii ca trebuia sa o duca pe mama la spital,se uita la un meci important.Dar a dus-o pana la urma si pe coridor se ruga sa nasca cat mai repede ca sa mai prinda o bucata de meci.M-am nascut tarziu,cu putin peste miezul noptii si de ciuda am venit pe lume de-a indoaselea,adica prima cu piciorusele.Si probabil datorita acestui fapt is cam sucita.In primii doi ani ai vietii mele tatal meu ma pacalea mereu ca-s baietel si nu fetita.L-am crezut pana mi-am dat seama ca-mi creste parul iar vecina de alaturi de cate ori venea in vizita o intreba pe mama ”ce mai face moaca”.Nu am fost cuminte deloc,imi placea sa trezesc lumea din somn in mijlocul noptii si tare ma mai distram cand veneau cu randul sa ma legene s-adorm.Am inceput sa merg la gradinita de la 3 ani iar in jurul Craciunului am ajuns acasa tare necajita spunandu-i mamei mele sa ma retraga de acolo fiindca doamna educatoare pentru serbarea de iarna imi adjudecase rolul fetei babei.Si tare am plans dar pana la urma am cedat.Cand aveam patru ani a venit pe lume fratele meu si m-am distrat de minune.Il trezeam din somn ca sa ma joc cu el pentru ca ma plictiseam,dadeam vina pe el cand faceam o boacana iar cand a mai crescut un piculet ne bateam pana coloram peretii cu sangele nostru.Dar ne iubeam.Am descoperit o noua pasiune:pisicile.Le adunam de prin toate cotloanele,le bagam sub haina si le aduceam in casa.Le ascundeam sub pat si le dadeam regulat mancare.Cea mai mult a durat o noapte pana s-a prins mama ca ”o lighioana miorlaie sub pat”.Dar nu m-am dat batuta,chiar de multe ori pasiunea pisicilor o imparteam cu tatal meu,adica ne ramificam in doua parti si cine gasea primul o pisica o aducea in casa si nu ne pasa nici un pic ca mama tipa ca are purici.O spalam impreuna si noaptea i-o furam tatalui meu apropiindu-ma in varful calcaielor de patul lui si o bagam sub paturica mea multumita nevoie mare ca pisica sfaraia.La scoala am fost mereu un dezastru,din cauza ca nu puteam sa imi tin gura.Ii faceam pe toti comunisti,ma bateam cu baietii care imi ziceau”pistruiata” si ma feream de fetele cu parul lung ca pe atunci paduchii erau in floare.In schimb cu notele stateam binisor,cand era lectie noua de literatura doamna ma punea mereu pe mine sa citesc.La 10 ani tin minte ca am luat cea mai strasnica bataie din viata mea.De 1 aprilie l-am pacalit pe tatal meu ca a murit copilul unui coleg de al sau iar el saracul s-a dus si a cumparat cruce caci stia ca era cam saracut .A ajuns acasa cu obrajii rosii si cu crucea in mana.Atunci am luat-o binisor pe cocoasa.Intr-a opta cand am citit povestea Agripinei de Agarbiceanu in fata clasei am stors muci si lacrimi de la toti.La liceu eram deja o alta persoana,probabil din cauza ca au mai venit pe lume alti doi frati.La 15 ani,in primul an de liceu m-am ”inhaitat”(cum zicea mama) cu niste colegi mai pletosi care m-au dus la rockoteca.Tot la varsta aia,in vara,am fost la concert la Sepultura si saream in sus de parca toata lumea era a mea.Daca stau bine si ma gandesc cred ca anii de liceu au fost cei mai frumosi din viata mea.Fumam prin baile publice pe timp de iarna,am chiulit de la ore ca sa merg la ”Titanic”,ajutam baietii sa se suie pe catedra pentru a sparge becurile cu batele de baseball ceea ce aducea la anularea ultimelor trei ore,nu se vedea nimic,la ora 4 se intuneca deja.Tot in liceu in fiecare an cand avea loc concursul ”Miss Primavara” si Aurel Moldoveanu il prezenta,eu ma urcam pe scena aia an de an si spuneam un banc,ca la asta ma pricepeam eu cel mai bine.Tatal meu mereu a fost sever cu mine,la ora 8 seara fix trebuia sa fiu in casa,nu aveam voie sa aduc ”straini” in casa,avea grija sa nu ies despuiata,adica cu ”minijup” cum zicea el.Asa era el,de abia acum il inteleg.Dar cum stateam la etajul unu,intr-o noapte am facut o decoperire uimitoare:ca o balerina experta de lap-dance alunecam usor pe teava de la gaz si in doua secunde eram libera.Asta se intampla in fiecare sambata seara.Si nu m-a prins niciodata(hihiiihi),mergeam intai la cafeneaua din oras,ma intalneam cu toti din clasa mea si mergeam la discoteca.Aveam la mine numa bani de intrare si aia adunati cu chiu si vai toata saptamana din banii pentru pachet ce mi-i dadea mama in fiecare dimineata,ca de tigari nu era problema,in fiecare sambata la cafenea era prezent un tip care era mereu beat si noi ne asezam frumusel la masa lui iar el beat dar tacticos desfacea un pachet nou-nout de tigari,il punea in mijlocul mesei si ne invita.Cand se uita in alta parte eu suteam cate o tigara iar prietena mea statea cu mainele pe sub masa si eu i le tranteam acolo.Cred ca a fost singura perioada din viata mea cand am furat.Pe la 17 ani eram deja mai culta.Mergeam rar la discoteca in schimb frecventam Casa de Cultura unde,credeti-ma au avut loc cele mai frumoase evenimente din viata mea.Fiecare venea cu cate o carte pe care o citise si isi spunea parerile,ne impartaseam ideile si beam vin in pahare de plastic.Tot la 17 ani am fost internata in spital din cauza unor probleme la rinichi si aici am cunoscut prima mea iubire,un asistent cu 7 ani mai mare decat mine.Noaptea cand era de garda mergeam in camera de urgenta si ne asezam pe un pat care te ridica in sus cu ajutorul unei telecomenzi.Cand am iesit din spital il intalneam in fiecare dimineata pe bulevard,eu mergeam la liceu,el la servici,era imposibil sa nu il vad,strada era una.Cand nu lucra ziua,chiuleam de la scoala si mergeam la el,statea la cat ai fuma o tigara de liceu.A durat un an,dupa aia l-au gasit aia din armata si mi l-au furat.Cred ca a fost cea mai curata dragoste din viata mea.Cand eram inca internata,intamplarea a facut sa imi petrec si ziua de nastere acolo,a venit cu un buchet de crizanteme(in fata spitalului numai din alea aveau) si mi-a soptit in ureche ca mai pe seara avea sa ma rapeasca.Mai pastrez si acum crizantemele uscate de timp si presate de o carte.Si la ora zece seara,dupa ce vorbise cu medicul de garda,a venit si m-a luat.Afara ningea colosal,fenomenal si eu nu aveam ciorapi.Eram intr-o rochita(adusa de o prietena de dimineata )si in pantofi.Nu pot sa zic decat ca a fost cea mai frumoasa noapte di viata mea si as da orice sa o mai retraiesc inca o data.Am terminat liceul cu bine,bacalaureatul cu nota mare de m-a pupat si mama si tata.Am intrat la facultate la Iasi la psihologie.Si m-am indragostit iarasi si a fost frumos.Pana a aflat nevasta lui.Si eu de ea.Acum suntem toti trei prieteni,ne salutam politicos pe strada ori de cate ori ne intersectam.Cred ca nu am putut uri niciodata pe nimeni in viata mea,ura e un sentiment pe care inca nu l-am cunoscut nici acum.Asa am fost eu mereu,credeam orice si pe oricine,m-am bucurat mereu de prima ninsoare,de ploaia de vara cand alergam desculta pe strazi si radeam ca proasta cand pleoscaiam cu apa prin toate partile.Nu cred ca exista lighioana intalnita nepupata de mine.Porci,vaci,cai,oi,capre,miei,pisici,caini,ba chiar si un castor odata,pe toate le-am pupat.Pe oameni mai putin.Si detin un record:pana la varsta prezenta nu m-a latrat nici un colt de caine.Imi placea atunci cand mergeam la tara sa ma intind pe iarba si sa stau asa cu ochii cascati sa vad formele haioase ale norilor,sa citesc cu voce tare,uneori chiar am exagerat.Ma apropiam de vacile priponite care pasteau linistite si ma protapeam in fata lor si recitam in botul lor,crezandu-ma pe o scena undeva.Si vacile nu s-au suparat niciodata,rumegau in continuare,iar la sfarsit de monolog ma aplaudau cu un raget.Am colindat toti muntii Moldovei,cand ajungeam sus in varf urlam in gura mare din toti plamanii dupa care imi asteptam victorioasa ecoul.Si padurile toate le-am cutreierat,am strans prietenie cu toti buretii comestibili.Dupa primul an de facultate,la 19 ani,pe timp de vara,am plecat in Italia sa inlocuiesc mama unei prietene sa mai fac si eu ceva bani de buzunar.Lucram in Firenze la o batranica ce intruchipa bunatatea.Dupa doua saptamani am avut din nou o criza de rinichi.Ajunsa la spital m-au trimis in Pisa,acolo fiind un spital renumit cu medici maistri in rinichi.Daca stiam vreo 50-60 de cuvinte in italiana.Si aici intr-o noapte in timp ce aveam dureri cumplite a intrat in salonul meu un medic ce mi-a facut o injectie pe care nu am simtito deloc.Si am vorbit o gramada cu el,trei sferturi romaneste si un sfert italiana,dar ne-am inteles noi.Ma facea sa rad intr-un mod in care nu m-a facut nimeni sa rad.Ma tineam cu mana de burta cand il vedeam cum imita diferite personaje din televizor si ma infioram toata cand isi trecea degetele prin parul meu.Am stat trei saptamani in spital si fiecare zi petrecuta acolo a fost un paradis pentru mine.In sfarsit ma regasisem,ma placeam pe mine insumi si tare imi doream sa se mai iveasca vreo boala ceva numai ca sa mai pot zabovi cateva zile.Dar n-a fost sa fie asa.M-am intors in Firenze la batranica mea si in fiecare week-end medicul din Pisa venea cu motocicleta si ma lua calare.Am vazut toata Toscana cu el,nu exagerez.M-a invatat italiana cu tot cu gramatica ei si tot el m-a invatat sa nu ma incred in toata lumea si am invatat atat de bine lectia asta incat si azi dupa ce dau mana cu cineva mi-o retrag repede si ma uit cu atentie daca am toate cele cinci degete la fiecare mana.La sfarsitul lui august din 2003 cand trebuia sa ma intorc acasa si eu deja imi pregatisem bagajelele,el a venit si m-a rugat sa petrecem impreuna ultimul week-end.I-am cunoscut familia,i-am admirat pe indelung degetele fine si lungi,am mancat fructe de mare pentru prima oara in viata mea,am cunoscut-o pe Becky,maimuta lui pe care o tinea in garaj,m-a dus sus pe Molina di Quosa de unde se vedea toata Pisa cu luminile ei cu tot si acolo sus pe varful muntelui m-a intrebat”ce ar fi daca ai mai ramanea putin?”.Si eu m-am gandit bine si lung si am zis ca putin n-ar strica sa mai stau.Si de 7 ani tot zic acelasi lucru.Impreuna am adoptat primul nostru copilas,pe motanul Nichita.Am cutreierat mai toata Italia,din 2008 am pornit in cucerirea Americii de Sud dar deocamdata am poposit numai asupra Cubei,am vazut tot aeroportul din Paris in fiecare an,Germania,Grecia,Egipt si cam atat.Am inceput sa fac volontariat la publica asistenta(nu chiar volontariat ca ne dadea statul 465 de euro pe luna) si mi-a placut atat de mult incat uneori in loc sa stau 4 ore asa cum ar fi trebuit, ramaneam 8-9.Batrani care nu cautau altceva decat companie,persoane singure ce se temeau de intuneric.Mie intotdeauna mi-au placut batranii,cand merg cu trenul caut mereu un compartiment unde sa fie ei caci au ce povesti si mie tare imi place sa stau sa ascult vremurile de altadata.Daca ar fi sa il intalnesc pe Dumnezeu l-as intreba trei lucruri:unu:de ce cu atatea lumi evoluate ce au fost a trebuit sa ma nasc tocmai in asta,nu ar fi fost chiar posibil sa ma nasc si eu macar cu o suta de ani mai devreme?Ca tare nu-mi place generatia asta de acum,m-a facut sa pierd cei mai frumosi ani ce au existat vreodata.Doi:de ce pisicile inteleg limbajul nostru si noi nu?Tare ar fi fost frumos sa stim sa interpretam miorlaitul lor.Si trei:cum sa fac sa ma intorc inapoi in timp ca sa reinegresc fiecare fir de par alb al mamei mele si sa-i intind fiecare rid ce i le-am provocat.Tare mult as vrea sa imi raspunda la aceste trei intrebari,mai-mai ca i-as lua un interviu .Prin 2005 am inceput sa fac volontariat si la adapostul de pisici din oras,am cunoscut doi primari dar ultimul a fost mult mai dragut ca a inteles perfect ce vroiam noi acolosa.Am lasat volontariatul de la publica asistenta si in 2007 am intrat la Scuola Normale Superiore di Pisa(Scoala Normala Superioara din Pisa) unde pana vara trecuta am suportat capriciile tuturor geniilor de acolo,le raspundeam rabdatoare la telefon si la 2-3 noaptea incercand a afla misterul,cine si cui i-a furat salamul din frigider,am facut baluri mascate impreuna,am organizat petreceri surpriza pentru toti sarbatoritii,le-am chemat fidela mereu instalatorul pentru a le regla jetul de apa de la dusurile lor,inchideam muta usa in urma lor ori de cate ori intrau in biroul meu si ma jucam de-a psiholoaga ascultand nenumaratele lor probleme.Si pana la urma au trebuit ei sa imi fac o petrecere surpriza si de adio caci eu ma cam saturasem.Si din noiembrie stau cumintica pe un scaunel de biblioteca intampinand musterii cu acelasi zambet si aceeasi voce amabila.Si cand nu vin,ma pierd printre carti.Si acum,la 27 de ani,astept sa imbatranesc alaturi de medicul care ma facea sa rad atunci cand am fost internata si care,sus pe munte,mi-a pus toata Pisa in palma.

Cam asta e vietusoara mea.Simpla,linistita,foarte linistita si colorata as zice eu.Acum,leapsa asta eu nu indraznesc sa o trantesc nimanui,cine vrea sa o preia cu drag,sunt sigura ca sunt persoane cu vieti mult mai palpitante decat a mea.Si un cantecel: